SCULPTURA (lat. sculptura - cioplire)
- arta de a crea forme cu trei dimensiuni si al carei principal element de limbaj este masa (de marmura, lemn, bronz, teracota, etc), raportul care se stabileste intre gol (ca parte a patiului real, fizic, integrat operei si prin aceasta devenit expresie) si plin (volumul-substanta) fiind mijlocul ei specific de expresie.
- cea mai veche modalitate de insertie a spatiului fizic, ambiental in masa plinului si invers; exista doua feluri opuse, dar complementare de a concepe forma sculpturala: gliptic - prin saparea, indepartarea materialului inutil pana ce forma este “eliberata” din materia in care “salasluia” si plastic - forma construindu-se, modelandu-se dintr-un material cu plasticitate.
Exista tendinta de a aprecia mai mult sculptura directa, de regula statica, in sculptura secolului XX au aparut si forme sculpturale dinamice de tipul mobilurilor sau sculpto-arhitecturilor actionate electric si, respectiv, eolian.
- Sculptura se apropie cu mult mai mult de natura si din pricina asta pana si taranul nostru, pe care-l incanta o bucata de lemn sau de piatra laborios cioplite, ramane perplex in fata celei mai frumoase picturi. E aici un mister ciudat pe care nu-l poti dibui cu degetele. (Baudelaire, p. 58).
- Taietura directa (in material definitiv - n.n), acesta este drumul adevarat spre sculptura, dar si cel mai anevoios pentru cine nu stie sa mearga. Si la urma urmei, taietura directa sau indirecta, asta nu spune nimic; conteaza doar lucrul facut. (C. Brancusi, in Spear, p.42).
