SCULPTURA (lat. sculptura - cioplire)
- arta de a crea forme cu trei dimensiuni si al carei principal element de limbaj este masa (de marmura, lemn, bronz, teracota, etc), raportul care se stabileste intre gol (ca parte a patiului real, fizic, integrat operei si prin aceasta devenit expresie) si plin (volumul-substanta) fiind mijlocul ei specific de expresie.
- cea mai veche modalitate de insertie a spatiului fizic, ambiental in masa plinului si invers; exista doua feluri opuse, dar complementare de a concepe forma sculpturala: gliptic - prin saparea, indepartarea materialului inutil pana ce forma este “eliberata” din materia in care “salasluia” si plastic - forma construindu-se, modelandu-se dintr-un material cu plasticitate.
Exista tendinta de a aprecia mai mult sculptura directa, de regula statica, in sculptura secolului XX au aparut si forme sculpturale dinamice de tipul mobilurilor sau sculpto-arhitecturilor actionate electric si, respectiv, eolian.
- Sculptura se apropie cu mult mai mult de natura si din pricina asta pana si taranul nostru, pe care-l incanta o bucata de lemn sau de piatra laborios cioplite, ramane perplex in fata celei mai frumoase picturi. E aici un mister ciudat pe care nu-l poti dibui cu degetele. (Baudelaire, p. 58).
- Taietura directa (in material definitiv - n.n), acesta este drumul adevarat spre sculptura, dar si cel mai anevoios pentru cine nu stie sa mearga. Si la urma urmei, taietura directa sau indirecta, asta nu spune nimic; conteaza doar lucrul facut. (C. Brancusi, in Spear, p.42).
Constantin Brancusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a vitalitatii formei, a creat unitatea dintre sensibil si spiritual.
In opera sa, Brancusi a oglindit felul de a gandi lumea a taranului roman. Prin obarsia sa taraneasca, si-a aflat radacinile adanci ale operei sale in traditiile, miturile si functia magica a artei populare romanesti.
Brancuși e, neindoielnic, un asemenea moment al constiintei artei moderne, care concentreaza sensurile unei intregi ere a evolutiei spiritului creator.
Figură centrala în miscarea artistica moderna, Constantin Brancusi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brancuşi.
Studiile referitoare la opera lui impartasesc, fara exceptie, o concluzie formulata în termeni lipsiti de echivoc: arta brancusiana constituie una din sursele ideilor esentiale pe care se cladeste civilizatia vizuala a secolului al XX-lea.
[Reply]
Materia ,principalul element de limbaj si comunicare al creatorului de arta,este prea putin luata in seama de esteticieni si cei care
analizeaza operele sculptorilor.Dar intre artist si materie exista
un continuu dialog pentru elaborarea operei ,deci a modului de comunicare cu lumea exterioara,si o profunda comunicare cu eul sau cu personalitatea artistului
[Reply]
Vreau sa urmaresc munca unui sculptor in lemn de prin apropierea Bucuresiului. Am o dorinta mai veche pentru a ma introduce cineva in aceasta taina. L-as urmari, filma , fotografia pentru a invata cate ceva .Ar fi o bucurie pentru mine daca asi pot sa realizez ceva cu mainile mele. La cei 70 ani, timpul ar putea trece mai frumos. Va multumesc pentru incurajare.
[Reply]